"Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul."
Regina Maria a României
Aflându-ne la final de an, se cuvine să așternem câteva rânduri din povestea ce s-a scris pe parcursul clipelor ce au însumat toată această perioadă, iar de nu suntem vizibili mereu în Hambar, aflați că suntem în jurul lui, însuflețindu-l.
Povestea s-a scris. Pe sine. Căci totul a pornit din suflet, iar apoi a decurs lin și duios, ca astfel să ne amintim cu atât de mult drag de timpul petrecut împreună. Și pentru că această coordonată atât de relativă a devenit din ce în ce mai prețioasă, când alegi să o divizi în clipe alături de suflete calde se transformă-ntr-o adevărată comoară, sau am putea spune, un adevărat cadou, căci tot ne aflăm în perioada recunoștinței și a dăruirii. Spuneam cu ceva vreme în urmă că timpul în Hambar trece altfel: ori te pierzi și uiți de tine, ori te ia cu asalt punând la cale clipele de poveste pentru micii cititori, și uiți că, de fapt, crești în același ritm cu ei. Uiți că a trecut un an, sau șapte de când povestea a încolțit și ajungi să măsori toată această trecere a timpului în cantitatea sufletului care de la lectură la lectură capătă proporții tot mai mari. Să-i zicem că lecturogramele se depun în adâncul sufletului și nicio cantitate nu dăunează, ci din contră, amplifică pofta lecturilor și a momentelor desăvârșite. Timpul din ținutul Hambarului se mai poate măsura în zâmbete ori în sclipiri de ochi senini, calzi și curioși. Dar mai ales, se măsoară în relații. Relații pe care le-am dobândit punând laolaltă toate aceste unități: sclipirile, zâmbetele, lecturogramele, obținând trainice prietenii cu cei ce ne-au călcat pragul, închegând o comunitate, și mai presus de toate, un cămin. Un cămin în care, așa cum e firesc, am reușit să simțim în mod magic atmosfera lui aCasă ori de câte ori ne-am adunat în jurul lecturilor. Când povestea a-nceput, nebănuite au fost căile ce s-au arătat. Unele anevoioase, altele haioase, și toate senine ne-au ghidat către scara ce ne-a-nălțat de atâtea ori sub șindrilele Hambarului cu Carte.
Am început sfioși acest an, uitând că magia lecturii e cea care ne împuternicește și ne scoate în cale suflete din cele mai bune. Pe parcursul anului ce tocmai stă să-și sfârșească periplul am descoperit noi lecturi povestite de prieteni dragi, de părinți, elevi, profesori, și mai ales, de scriitori la care altă dată doar visam. Dacă ne putem mândri cu ceva în acest an, e faptul că am reușit să aducem în tărâmul Hambarului câțiva scriitori cărora cu sfială le-am prezentat povestea noastră, și care, simțindu-ne emoția și dragul de a lăsa urme în sufletul micilor hambariști, nu doar că au acceptat să fie prezenți, dar ne-au pătruns în sufletele, simțind că legăturile noastre nu sunt de azi, de ieri, ci au fost mereu, și cărora astăzi le putem spune prieteni.
Toate acestea, din adâncul sufletului izvorâte, au făcut ca Hambarul să căminul în care familia tuturor pofticioșilor de carte și de fapte bune să se adună pentru a da noi forme timpului. Unui timp de poveste.
Povestea a început să se scrie și fiecare gând bun, fiecare suflet ce ni se alătură, fiecare faptă și fiece fărâmă de emoție, toate vor lăsa urme în sufletele micilor noștri cititori.
Fiți, așadar, parte din povestea atât de dragă nouă!
Cu gânduri bune pentru acest final de an și cu speranța altuia ce-și va scrie povestea,
Isabela C.
Foto: Soltesz Theophil